joi, 21 aprilie 2011
joi, 4 februarie 2010
darul de a deveni mama
Dintotdeauna mi-am dorit sa am copii. Imi erau atat de dragi, mai ales cei mititei. Cand m-am casatorit stabileam deja cu sotul meu ca ne-am dori o fetita, aveam deja si numele pregatit: Medeea.
La cinci luni dupa nunta, pe la sfarsitul lui noiembrie 2007, am aflat ca sunt Insarcinata. Cand l-am sunat pe sotul meu a plans de fericire si mi-a spus ca este cel mai fericit barbat din lume. Eu eram sigura ca voi avea fetita, inca gemeni visam. Aveam deja medicul pregatit, in urma unai operatii de chist, cand a fost nevoit sa-mi scoata trompa dreapta.
Asta se intampla la mai putin de doi ani de momentul in care am aflat ca voi deveni mama. Pe undeva mi-era frica ca nu voi putea avea copii si-i iubesc atat de mult. Medicul meu a fost foarte fericit ca am ramas si mi-a zis ca sigur cineva sus ma iubeste.
Sarcina a decurs relativ usor, am avut unele sangerari la inceput, dar am luat pastile. Eram foarte fericita si mandra, nu-mi venea sa cred ca un pui de om creste in mine.
In fiecare zi ma uitam in oglinda sa vad daca a mai crescut burtica. Mi se parea ca toata lumea se uita la mine si ma admira si-mi cedeaza locul oriunde. De pe la 4 luni tot asteptam sa-mi zica medicul ce o sa am. Nu a vazut niciodata clar, nici chiar la 3D. Pe la 8 luni mi-a zis ca mai mult ca sigur e baiat, am plans pana n-am mai putut, mai ales ca-mi spusese si ca o sa nasc normal, dupa ce pana atunci imi spusese ca o sa nasc prin cezariana din cauza placentei care era praevia. M-am intarit, m-am resemnat si am zis ca nu trbuie sa am ganduri negative sa nu simta copilul ceva. Astfel ca dupa ce ma facuse cea mai fericita viitoare mamica, de 8 martie, cand a miscat prima data; pe 30 iulie 2008 a gasit ca e momentul potrivit sa ne cunoastem (tot mai speram ca e fetita). Dupa un travaliu usor, de aproximativ 5 ore, fara dureri groaznice, moasa mi-a zis ca e Ioan Casian, deoarece ma intrebase ce nume o sa le pun, eu nefiind sigura ce e. Mi l-a dat sa-l vad, m-am speriat un pic de hematomul pe care-l avea pe cap, dar auzisem ca s-ar putea sa apara. Ma simteam ca noua, medicul m-a felicitat ca am cooperat, dar si el a fost extraordinar cu mine, s-a comportat de nota 10, au fost tot timpul langa mine si el si moasa si mi-au spus ce trebuie sa fac. Cum zicea si o alta mamica, cu asa nasteri tot sa faci copii. Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru Ingerasul meu si ma rog mereu pentru el si pentru tatal lui, care e langa noi tot timpul si are grija de el. Nu mi-as putea inchipui viata fara ei doi. Ma simt implinita. E cel mai minunat dar din viata unui om, o adevarata minune. Zilnic ma minunez de copilasul meu, de achizitiile lui. Acum are 7 luni, ne iese primul dintisor, ne straduim sa stam singuri in sezut, ne rostogolim toata ziua, facem cosuletul si ne rugam doar sa avem sanatate si sa crestem mari. Nu l-as inlocui si nu l-as da nici pentru un milion de fetite, nici pentru lumea intreaga,e al meu si sunt atat de mandra de el si de mine ca sunt mama lui.
La cinci luni dupa nunta, pe la sfarsitul lui noiembrie 2007, am aflat ca sunt Insarcinata. Cand l-am sunat pe sotul meu a plans de fericire si mi-a spus ca este cel mai fericit barbat din lume. Eu eram sigura ca voi avea fetita, inca gemeni visam. Aveam deja medicul pregatit, in urma unai operatii de chist, cand a fost nevoit sa-mi scoata trompa dreapta.
Asta se intampla la mai putin de doi ani de momentul in care am aflat ca voi deveni mama. Pe undeva mi-era frica ca nu voi putea avea copii si-i iubesc atat de mult. Medicul meu a fost foarte fericit ca am ramas si mi-a zis ca sigur cineva sus ma iubeste.
Sarcina a decurs relativ usor, am avut unele sangerari la inceput, dar am luat pastile. Eram foarte fericita si mandra, nu-mi venea sa cred ca un pui de om creste in mine.
In fiecare zi ma uitam in oglinda sa vad daca a mai crescut burtica. Mi se parea ca toata lumea se uita la mine si ma admira si-mi cedeaza locul oriunde. De pe la 4 luni tot asteptam sa-mi zica medicul ce o sa am. Nu a vazut niciodata clar, nici chiar la 3D. Pe la 8 luni mi-a zis ca mai mult ca sigur e baiat, am plans pana n-am mai putut, mai ales ca-mi spusese si ca o sa nasc normal, dupa ce pana atunci imi spusese ca o sa nasc prin cezariana din cauza placentei care era praevia. M-am intarit, m-am resemnat si am zis ca nu trbuie sa am ganduri negative sa nu simta copilul ceva. Astfel ca dupa ce ma facuse cea mai fericita viitoare mamica, de 8 martie, cand a miscat prima data; pe 30 iulie 2008 a gasit ca e momentul potrivit sa ne cunoastem (tot mai speram ca e fetita). Dupa un travaliu usor, de aproximativ 5 ore, fara dureri groaznice, moasa mi-a zis ca e Ioan Casian, deoarece ma intrebase ce nume o sa le pun, eu nefiind sigura ce e. Mi l-a dat sa-l vad, m-am speriat un pic de hematomul pe care-l avea pe cap, dar auzisem ca s-ar putea sa apara. Ma simteam ca noua, medicul m-a felicitat ca am cooperat, dar si el a fost extraordinar cu mine, s-a comportat de nota 10, au fost tot timpul langa mine si el si moasa si mi-au spus ce trebuie sa fac. Cum zicea si o alta mamica, cu asa nasteri tot sa faci copii. Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru Ingerasul meu si ma rog mereu pentru el si pentru tatal lui, care e langa noi tot timpul si are grija de el. Nu mi-as putea inchipui viata fara ei doi. Ma simt implinita. E cel mai minunat dar din viata unui om, o adevarata minune. Zilnic ma minunez de copilasul meu, de achizitiile lui. Acum are 7 luni, ne iese primul dintisor, ne straduim sa stam singuri in sezut, ne rostogolim toata ziua, facem cosuletul si ne rugam doar sa avem sanatate si sa crestem mari. Nu l-as inlocui si nu l-as da nici pentru un milion de fetite, nici pentru lumea intreaga,e al meu si sunt atat de mandra de el si de mine ca sunt mama lui.
luni, 21 septembrie 2009
Shopaholic.ro si shop.SARRIERI.ro te invita la concurs
http://shop.sarrieri.ro/homewear/camasuta/camasuta-sarrieri-f8797.html
este elegant, sic, rafinat
este elegant, sic, rafinat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)